cate zile sa fie nici eu nu mai stiu. m-am sucit si m-am invartit. am verificat si rasverificat. am asteptat o revenire la normal dar fara sa-mi amintesc ca, in cazurile acestea salvarea poate veni doar din interior. asa ca am bolit. am schimbat culori si texturi, m-am afundat incet dar sigur. si ca tot omul de la o durere am trecut la alta si cand n-am mai gasit una reala m-am straduit sa mi-o creez. ca deh, muritorul asa e: daca nu are motive si le inventeaza. pana cand intr-un moment de ratacire constiinta mi-a tras doua palme si mi-a aruncat o galeata de apa rece in fata
-ce _ _ _ _ _ vrei sa faci?
bineinteles ca nu stiam. asa ca am ridicat rusinata din umeri si lundu-ma de-o ureche mi-am tras un sut in dos si m-am trimis la ale mele.
4 Comentarii
iunie 26, 2009 la 8:18 am
asta e o clasica a vietii
ne cream probleme cand nu le avem si apoi tot noi ne trezim fortat la realitate, un pic rusinati de noi insine. toti facem asta, e inveitabil 
iunie 26, 2009 la 9:21 am
Bun, acum intreb si eu…care durere reala?
De cele imaginare suntem toti bolnavi, sau ne nastem virusati, crezi ca esti singura?
Neeeeeeeeee!
Rusinata??? HAHAHA! Nici vorba! Esti om si ai trairi, esti om si ai dileme, esti om si vrei raspunsuri la intrebari nepuse, esti om si gandesti!
E atat de simplu!
Nu, nu mi-s rusinata de ale mele, m-as rusina daca nu le-as avea…inseamna ca undeva, in mine a murit! Ceea ce nu e cazul!
iunie 26, 2009 la 9:53 am
Cami: ai dreptate. multumesc de incurajare si sprijin
.
Manole: durerea reala e de fapt un mare DOR. iar restul fantezii si intrebari fara legatura cu realitatea dar in rezonanta cu acel dor nemangaiat. m-am rusinat pentru ca mi-am dat seama ca toate acele ganduri erau mult prea egoiste. dar ai foarte mare dreptate tu. oricum important e ca m-am trezit. cel putin asa gandesc eu. multumesc pentru realism
iunie 26, 2009 la 5:50 pm
sa cresti mare
>:D<